Continuam sa citesc Biblia si sa inteleg de ce omenirea a ajuns atat de decazuta si totusi Il acuza pe Dumnezeu. Dintotdeauna omul a avut tendinta de a nu asculta de Dumnezeu desi El a cerut doar atat de la oameni : ascultarea. Si de cate ori oamenii se departau de Dumnezeu, se departa si Dumnezeu de ei si ii lasa in ratacirea mintilor lor. Daca Dumnezeu nu le raspundea imediat, ei chemau alti dumnezei, se luau dupa obiceiurile altor popoare care nu-L cunoasteau pe Dumnezeu (caci Dumnezeu a ales de la inceput anumite persoane pentru a-Si face un popor al Lui). Desi nascuti din cei iubiti de Dumnezeu, nu toti erau ascultatori de El, asa ca unii nu faceau deloc voia Lui. Asa se face ca oamenii se separau si unii ramaneau credinciosi, iar altii isi faceau dumnezei din piatra sau din lemn si se inchinau lor, macar ca Dumnezeu le spusese sa nu faca chip cioplit sau infatisarea unui om si sa nu se inchine inaintea lor, cum faceau alte popoare pe care El nu le iubea... pe masura ce citeam intelegeam si simteam ca ma apropiam din ce in ce mai mult de cunostinta Adevarului, ceea ce era foarte necesar sufletului meu insetat.
Am mers la Biserica pocaitilor asa cum o numea lumea. Cei care isi amintesc si azi predarea mea in slujba Lui Dumnezeu, recunosc ca un har deosebit s-a simtit in ziua aceea in Biserica. Desi nu cunoasteam acest cuvant, l-am inteles pentru ca l-am trait in mod real. Inima mea a fost inundata de valuri de pace, bucurie si fericire sfanta. As fi vrut ca programul acela sa nu se mai fi terminat, simteam prezenta Lui Dumnezeu, linistea si siguranta care pana atunci nu le cunoscusem niciodata.
Pace deplina in inima mea, bucurie sfanta si iubire, rauri de iubire inundau fiinta mea, asa cum numai Dumnezeul iubirii poate da. Inainte de aceste clipe de har pe care am avut fericirea sa le gust din plin, inima mea fusese plina de tristete, nesiguranta, indoiala, ura, frica continua ("oare ce mai urmeaza sa mi se intample ?" ma intrebam mereu). Din acel moment nu mai imi puneam aceleasi intrebari. Incepusem insa sa ma intreb ce trebuie sa fac ca sa plac Domnului Isus dupa toate cate a facut El pentru mine. Si aici stiam ca am multe la care trebuia sa renunt si multe altele pe care trebuia sa le invat si sa le practic. Incepeam o alta viata.
A venit si mama mea la biserica, rece si dura ca o stanca, dar a venit, si asta ma bucura la gandul ca de-acuma o sa fie altfel. Numai ca si-a adus aminte ca in tinerete cunoscuse pocaiti si a vrut sa-i caute si i-a si gasit. Ei au spus mamei mele "e bine ca te-ai pocait, dar barem fa-o cum trebuie si vino la noi !" Cand mama mi-a spus ca ea cunoaste o alta grupare de credinciosi care sunt si mai aproape de Dumnezeu, "mai ceva" ca aceia pe care ii cunoscusem eu, si cand aceia m-au invitat si pe mine impreuna cu mama mea la adunarile lor, am zis ca as vrea sa raman si eu cu ei pentru ca acolo erau frati batrani si ma simteam mai linistita (din cauza ca unele persoane de la prima biserica incepusera sa-mi spuna "bine ca ai venit la noi, aici poti sa cunosti un baiat bun si sa vezi ca va fi bine ...") Ba, asta era exact ceea ce ma speria "un baiat bun, imi ziceam, ca sa mai fac copii si sa inceapa iar mama mea sa urle ca am fatat si am venit pe capul ei, a nuuu, asta nu!)
Deci am facut eu alegerea, cu intelepciunea mea fireasca de a privi lucrurie si m-am dus cu mama mea la gruparea cealalta de credinciosi. Nu stiam ce ma asteapta, credeam ca daca sunt credinciosi sunt seriosi in tot ceea ce spun sau fac. Dupa putina vreme am aflat ca aveau un fiu in inchisoare care urma sa se libereze in scurta vreme si cautau sa-l insoare in speranta ca se va lasa de rele. Eu ii iubeam foarte mult si ii respectam dar ajunsesem in sfarsit la varsta la care preferam sa fiu lasata sa zic NU si DA dupa cum consideram eu ca este cazul, asa ca am spus de mai multe ori NU la propunerea lor si atunci toate lucrurile au luat din nou o intorsatura rea in viata mea, de data aceasta insa direct de la liderul gruparii de credinciosi si sotia lui (parintii celui care urma sa se libereze si de care aflasem ca de multi ani iesea dintr-o inchisoare si intra in alta la scurta vreme si nu era doar "din greseala" ajuns acolo, ca fasuse el mai multe "greseli"... Din cauza ca am refuzat aceasta propunere ei m-au tratat ca pe una care este nesupusa bisericii si ca atare nu merit sa raman in mijlocul lor. Mi-au spus : "du-te la cealalta biserica, acolo e de tine, nu aici, ai venit din lume cu toate duhurile tale dupa tine ! ..."
Am uitat sa precizez ca timp de cateva luni cat am mers la prima biserica eu nu am mai avut nevoie sa iau medicamente, iar inainte luam foarte multe. Cand din cealalta grupare mi-au spus cuvinte grele, eu am facut din nou o depresie si am cautat sa mai stau de vorba cu ei ca sa le cer explicatii, de ce nu este bine la Biserica unde am mers eu prima oara, ca peste tot e aceeasi Biblie si acelasi Dumnezeu, dar ei nu au vrut sa-mi spuna decat "sunt lucruri care tu nu le poti intelege, dar du-te acolo ca acolo e de tine". As fi vrut sa stiu exact de ce, am insistat, dar nu am avut prea multe explicatii. Am inceput sa citesc si sa recitesc Biblia, cautam departe in alte biserici explicatii si am avut marea dezamagire sa vad cat de diferit explica fiecare din ei lucrurile. Am vrut sa stiu sigur ca daca merg la o anumita biserica este bine sau este rau, de ce este bine si de ce este rau, si nu am aflat, pentru ca fiecare zicea ca ei ma primesc in biserica lor si pot sa merg la ei ca si cum la ei este Dumnezeu. Tot cautand raspunsuri la intrebarile mele incepuse sa-mi fie frica sa mai merg la biserica, pentru ca cei care m-au destabilizat de la inceput spuneau "ce har ? duhul se bucura, "esti tu emotiva", sau si mai dur : "umbli dupa dumnezei straini si asta este curvie duhovniceasca si e mai mare pacatul acesta decat curvia in trup !" ca si cum facusem un pacat de moarte cautand sa aflu cat mai multe despre Dumnezeu la frati batrani, sinceri, care cunosc si implinesc Cuvantul Lui Dumnezeu, ca sa ma asigur ca nu ma insel si ca merg pe o cale bune cu Dumnezeu. Intrucat cautarile mele disperate erau pentru ei o nebunie, au inceput sa-mi reproseze ca umblu dupa barbati prin biserici, iar eu mergeam cu copiii mei si cautam fratii cei mai in varsta, seriosi si sinceri cu Dumnezeu si cu semenii lor, ca de minciuni si acuzatii eram eu satula deja. Iar propunerile lor de casatorie care mi le faceau, cu un frate sau altul din adunarile lor, nu faceau altceva decat sa ma departeze de ei de fiecare data. Desi le explicam scopul vizitei mele, erau neincrezatori, spunand ca vin din lume si sunt tanara si urmaresc altceva. Nu credeau sau Dumnezeu ii orbise ca sa ma smereasca pe mine, sau ca sa ma faca sa inteleg ca nu la oameni trebuie sa caut eu intelepciunea Lui Dumnezeu, ci la El personal, si ca numai El ma poate invata, nici un alt om ; daca ma las invatata de altii, nu ajung deloc prea departe, in timp ce invataturile care vin din gura Lui, sunt sfinte, drepte si adevarate ...
Contrar asteptarilor mele, prea rar am intalnit frati si surori de credinta care sa imi dea un sfat cu adevarat intelept si sanatos, dar ori de cate ori aveam ocazia sa aud ceva deosebit, strangeam Cuvantul Domnului in inima mea asa cum am citit in Scriptura si-L pastram ca pe diamante rare de mare pret. Din cautarile mele am inteles ca fie el pocait si credincios, omul este tot om cu slabiciuni si defecte si ca daca este ceva, este doar prin indurarea Lui Dumnezeu, prin harul Lui si prin credinta in Jertfa Domnului Isus, Fiul Lui Dumnezeu... Oricum eram foarte dezamagita pentru ca multi crestini firesti care nu stiau prin cate trecusem, credeau ca eu fiind atat de tanara si singura cautam sa ma casatoresc si din cauza asta, dupa fiecare vizita aveam propuneri de casatorie. Vazand ca zbuciumul meu crestea cu privire la nesiguranta mantuirii, in timp ce majoritatea fratilor ma judecau gresit, am hotarat sa nu mai merg la nici o biserica pentru a evita toate acuzatiile false si propunerile la care raspundeam intotdeauna cu un NU hotarat si din care imi atrageam de cele mai multe ori chiar mult dispret din partea lor ...
Hotarat deci ! Nu mai merg la nici o biserica ! Unii ma rugau sa merg la ei, altii ziceau ca nu e bine acolo, imi era si frica, nu mai stiam ce sa mai cred, asa ca am asteptat sa inteleg mai bine lucrurile singura, citind Biblia si apoi sa iau o decizie. Un frate in varsta pe care il cunoscusem in calatoriile mele imi spusese odata "sora mea, daca ai sa intrebi pe oameni ei te vor clatina caci fiecare iti va spune ce crede el, dar tu intreaba pe Domnul si daca esti sincera in inima ta, Dumnezeu nu te va lasa, ci El te va ajuta sa intelegi si sa implinesti Scriptura..." Aceste a fost unul dintre cuvintele de pret pe care eu nu le-am uitat niciodata si nu le pot uita. Un mare adevar demn de pastrat. Aveam atata nevoie de Dumnezeu, imi doream sa-L cunosc si sa-L inteleg mai mult ca orice, imi era dor de Dumnezeu, eram nebuna pentru Dumnezeu, dar aveam nevoie si de Biserica. Un alt margaritar de pret era sfatul acesta : "mergi sora mea la biserica, asculta Cuvantul Domnului si acasa studiaza-L iarasi si ai sa vezi daca ce ti se spune este adevarat. Atunci nu mai ai nevoie sa intrebi pe nimeni daca e buna biserica sau nu, iar daca spun altceva decat este scris in Sfanta Scriptuta eu iti spun acolo sa nu te mai duci. Dar atata timp cat oamenii cauta sa traiasca dupa Cuvantul Lui Dumnezeu, sa nu te trezesti ca ii judeci tu, ca nu ai acest drept, ai grija, baga de seama ca nu ne jucam cu Dumnezeu !" si am inceput sa merg din nou la prima biserica.
Pastorul m-a primit cu bucurie, iar eu am fost hotarata sa raman, sa primesc botezul in apa. Cand au auzit ceilalti credinciosi de la gruparea mica lucrul acesta, au trimis la mine sa-mi spuna "ce faci ?
te botezi la Cult ? esti pierduta, tu chiar nu ai inteles ?" "Ce sa inteleg daca nu ma lamureste nimeni, daca nu e bine spuneti-mi de ce nu e bine, si daca e bine la voi, de ce nu ma primiti la voi ?" Raspunsul lor a fost unul care ma acuza : "Pai tu esti prea mandra, tu lucrezi la birou, pui batic transparent pe care il legi la spate, asta e mandrie !"... Asta era, nu eram ca ei !
Am inceput sa ma smeresc mai mult, sa-mi pun batic gros pe care sa-l leg sub barba ... si vai mie de cate batjocuri am avut parte la servici dupa aia ! Cand spuneam la adunare prin ce trec eu la servici, ei ziceau ca asa trebuie sa suferim, sa ma smeresc. Si m-am smerit pana am fost data afara din servici si nedreptatita ca mi se taia prima, orele suplimentare ramaneau neplatite ... nu mai imi zicea nimeni pe nume, eram "pocaita", cea mai dispretuita dintre tot personalul TESA din fabrica. Femeile de serviciu erau mai respectate decat mine, dar m-am smerit nu pentru ca am simtit eu nevoia sa-mi impun acest sacrificiu sau ca as fi facut-o voluntar dintr-o nevoie personala si special de a ma apropia mai mult de Dumnezeu, ci am facut-o pentru ca am vrut sa le fac pe plac si sa ma primeasca in biserica lor, daca ziceau ca numai la ei e bine ... ce ratacire ! Parca o gasca se face peste daca sta in apa ! sau un porc se face om daca il ti in casa ! Nu locul face omul, ci omul sfinteste locul ! Aveam eu poate si mandria mea si ranchiuna mea care ma tineau departe de Dumnezeu si nu L-am inteles multi ani, si pierderea mea nu era din cauza baticului transparent sau legat la barba, cauza era defapt in mine : nu puteam sa iert pe mama mea; imi facuse prea mult rau si o uram ! O URAM !
O uram inca odata in plus ca ea ma dusese la aceste cunostinte ale ei care continuau sa ma destabilizeze din toate punctele de vedere. O uram pentru ca nu ma lasa sa iau decizii, sa merg la biserica unde ma simtisem foarte bine si spuneau ca defapt era o simpla manifestare emotiva ...
O uram pentru ca deveneam din nou depresiva, bolnava si confuza si eram atacata in Numele Lui Dumnezeu cu versete biblice care ma acuzau, desi Il iubeam si ma pregateam pentru botezul in apa.
Asa bolnava cum eram, am asteptat sa iau botezul si a doua zi sa ma internez,aveam deja
programarea facuta la spital. Odata intrata in apa botezului insa, am simtit transformarea pe care nici o mana omeneasca nu o poate face. Tot interiorul meu care fusese din nou zbuciumat si ranit, a fost repus in ordine si pace de catre Mana nevazuta a Lui Dumnezeu Tatal si Creatorul, Medicul Suprem, Singurul care poate face lucrul acesta. Am stiut ca am fost vindecata si a doua zi nu am mai avut nevoie sa merg la spital, ci am mers la serviciu si am fost foarte bine o vreme ...
- va urma - (pentru a citi continuarea, dati clic pe butonul cu cifra 6, in partea stanga a paginii, la Meniu)
